Invenţia reprezintă o soluţie tehnică a unei probleme prin intermediul elementelor tehnice.

Titlul de protecţie a invenţiilor în Republica Moldova este brevetul de invenţie, conform Legii nr. 50-XVI din 7 martie 2008 privind protecţia invenţiilor, iar conform art. 4 din Lege, invențiile sunt protejate prin următoarele mijloace:

• brevet de invenţie;
• brevet de invenţie de scurtă durată;
• certificat complementar de protecţie.

Brevetul de invenţie este un titlul de protecţie ce conferă titularului dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei pe o perioada de 20 de ani.

Brevetul de invenţie de scurtă durată este un titlul de protecţie ce conferă titularului dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei pe o perioada de 6 ani cu posibilitatea prelungirii termenului de valabilitate pentru o perioada de cel mult 4 ani.

Titularul unui brevet ce produce efecte în Republica Moldova, al cărui obiect este un produs medicamentos sau un produs fitofarmaceutic (brevet de bază), pentru care s-a eliberat o autorizaţie de lansare pe piaţă, poate să obţină, în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezenta lege şi în Regulament, un certificat complementar de protecţie, denumit în continuare certificat, pentru părţile brevetului de bază care corespund autorizaţiei. Certificatul produce efecte la expirarea duratei legale a brevetului de bază, pentru o perioadă egală cu perioada cuprinsă între data de depozit a cererii de brevet şi data eliberării primei autorizaţii, redusă cu 5 ani, dar care nu poate depăşi 5 ani.

Invenţiile pot avea ca obiect:

• un produs – dispozitive, substanţe, tulpini de microorganisme, culturi celulare de plante sau animale, produse farmaceutice şi fitofarmaceutice;
• un procedeu – activitate care are ca rezultat obţinerea sau modificarea unui produs (procese tehnologice, procese computerizate, procedee biologice sau genetice etc.);
• o metodă – activitate care are rezultat de natură calitativă (măsurare, analiză, reglare, control, metode computerizate, combinaţii algoritm/program-proces);
• aplicarea unui produs, procedeu sau metodă – aplicarea acestora cu o anumită destinaţie, cu condiţia că aceasta să nu rezulte în mod evident din proprietăţile cunoscute ale produsului, procedeului sau metodei aplicate.

Cererea de brevet trebuie să se refere numai la o singură invenţie sau la un grup de invenţii astfel legate, încât să formeze un singur concept inventiv general. 

Brevetarea invenției nu este obligatorie, odată invenţia fiind creată, inventatorul poate opta pentru una din căile de protecţie a ei:

• publicare (prin articol științific);
• prin secret comercial know-how: să nu divulge informaţia privind invenţia;
• brevetare.

Prin publicare inventatorul primeşte o satisfacţie morală şi articolul publicat generează drepturi personale nepatrimoniale.

Protecţia prin know-how

Avantaje

• nu necesită înregistrare şi de achitare a taxelor cu semnificaţie juridică ;
• este nelimitată în timp;

Dezavantaje:

• există riscul de divulgare sau “descifrare” prin inginerie reversă a invenţiei;
• nu asigură protecţia drepturilor morale a inventatorului;

Brevetul reprezintă un “contract” între inventator  şi stat unde:

    - inventatorul îşi ia obligaţia de a dezvălui societăţii invenţia sa, iar statul, în schimb, îi oferă inventatorului  printr-un titlu de protecţie, conţinând informaţia despre aceea invenţie, un drept exclusiv de a interzice altora de a exploata invenţia în scopul ca inventatorul să-şi recupereze cheltuielile legate de crearea invenţiei şi să obţină, eventual, un venit. Dreptul acesta este limitat în timp  şi teritoriu.

Funcţiile brevetului

Funcţia de protecţie – conferă titularului un drept exclusiv de exploatare asupra obiectului invenţiei brevetate;

Funcţia de informare – odată publicat, documentul de brevet este adus la cunoştinţă publicului (devine o parte a stadiului tehnic).

Pe întreaga durată de protecţie brevetul îi acordă titularului dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei de a interzice terţilor, care nu au acordul său, efectuarea, pe teritoriul Republicii Moldova, a următoarelor acţiuni:

• fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea, folosirea, importul sau stocarea în aceste scopuri a produsului care constituie obiectul brevetului;
• folosirea procedeului care constituie obiectul brevetului sau, în cazul în care un terţ ştie sau este evident din circumstanţe că folosirea procedeului este interzisă, fără acordul titularului de brevet, oferirea procedeului spre folosire;
• oferirea spre vânzare, vânzarea, folosirea, importul sau stocarea în aceste scopuri a produsului obţinut direct prin procedeul care constituie obiectul brevetului.

O invenţie din orice domeniu tehnologic poate fi brevetată sub rezerva că aceasta să satisfacă cumulativ următoarele criterii de brevetabilitate:

• invenţia trebuie să fie„susceptibilă de aplicare industrială”;
• invenţia trebuie să fie„nouă”;
• invenţia trebuie să implice o„activitate inventiva”.

Aplicabilitatea industrială. O invenţie este considerată ca fiind susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul ei poate fi fabricat sau utilizat în oricare dintre domeniile industriale, inclusiv în agricultură.

Noutatea. O invenţie se consideră nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, care include toate cunoştinţele care au fost făcute accesibile publicului printr-o descriere făcută în scris sau oral, prin utilizare sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet sau la data priorităţii recunoscute.

Activitatea inventivă. O invenţie este considerată că implică o activitate inventivă dacă, pentru un specialist în domeniu, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii. În cazul brevetelor de invenţie de scurtă durată, se consideră că o invenţie implică o activitate inventivă, dacă ea prezintă un avantaj tehnic sau practic. 

• descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice;
• creaţiile estetice;
• planurile, principiile şi metodele în exercitarea activităţilor intelectuale, în materie de jocuri sau în domeniul activităţilor economice, precum şi programele de calculator;
• prezentările de informaţii.

Nu se acordă brevete, pentru:

• invenţiile a căror publicare sau exploatare este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii oamenilor, animalelor, plantelor, şi care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiţia că această excepţie să nu fie generată numai de interzicerea, printr-o dispoziţie legală, a exploatării invenţiei;
• soiurile de plante şi rasele de animale;
• procedeele esenţial biologice de obţinere a plantelor sau a animalelor; această dispoziţie nu se aplică procedeelor microbiologice şi produselor obţinute prin aceste procedee;
• invenţiile având ca obiect corpul uman în diferite stadii ale formării şi dezvoltării acestuia, precum şi simpla descoperire a unuia dintre elementele lui, inclusiv secvenţa ori secvenţa parţială a unei gene.
• procedeele de clonare a fiinţelor umane;
• procedeele de modificare a identităţii genetice a liniei germinale a fiinţelor umane;
• utilizarea embrionilor umani în scopuri industriale sau comerciale;
• procedeele de modificare a identităţii genetice a animalelor de natură să le producă suferinţe fără a aduce un beneficiu medical substanţial oamenilor sau animalelor, precum şi pentru animalele rezultate din astfel de procedee.

Dreptul la brevet aparţine inventatorului sau succesorului lui în drepturi. Coautorilor, dreptul le aparţine în comun;

Dacă mai multe persoane au creat, independent una de alta, aceeaşi invenţie, dreptul la brevet aparţine persoanei a cărei cerere de brevet are cea mai veche dată de prioritate;

Dreptul la brevet pentru invenţia creată de salariat în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu sau executând o sarcină concretă încredinţată în scris (invenţie de serviciu) aparţine unităţii, dacă contractul încheiat nu prevede altfel.