A A A

Valorifică DAC

  • Respectarea drepturilor

     Orice valorificare a obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege se consideră nelegitimă dacă are loc cu încălcarea acestor drepturi.

    Orice exemplar al obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege a cărui reproducere, import, distribuire, închiriere sau împrumut atrage încălcarea acestor drepturi se consideră contrafăcut.

    Depozitarea în scopuri comerciale a exemplarelor obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege se consideră nelegitimă dacă are loc cu încălcarea acestor drepturi.

    Persoana culpabilă de violarea drepturilor de autor sau a drepturilor  conexe  poartă  răspundere:

    Civilă:

    • recunoaşterea drepturilor sale;
    • restabilirea situaţiei existente pînă la violarea dreptului;
    • recuperarea pierderilor, inclusiv a cîştigului nerealizat;
    • perceperea venitului realizat;
    • achitarea unei compensaţii în mărime de la 500 la 500.000 de lei.

    Răspunderea contravenţională:

    • Confecţionarea, difuzarea sau altă valorificare ilegală a operelor;
    • comercializarea, darea în chirie, exportul, schimbul, depozitarea ori altă valorificare a exemplarelor, în orice mod şi sub orice formă, fără marcaj de control şi fără a deţine, la momentul controlului, contractele de autor încheiate cu titularii de drepturi asupra lor;
    • aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control

    Răspunderea administrativă survine în cazurile cînd valoarea drepturilor violate nu depăşeşte suma de 50.000 lei.

    • Amendă de la 10 la 30 de unităţi convenţionale (200-600 lei) aplicată persoanei fizice,
    • Amendă de la 30 la 70 de unităţi convenţionale (600-1400 lei) aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.

    Răspunderea penală:

    • însuşirea dreptului la paternitate (plagiatul)
    • reproducerea ilegală integrală sau parţială
    • comercializarea, închirierea, importarea, exportarea, transportarea, depozitarea sau publicarea ilegală a exemplarelor de opere
    • permiterea accesului public bazele de date din computer care conţin sau constituie opere protejate de dreptul de autor;
    • comercializarea, închirierea sau schimbul exemplarelor de opere, prin mijloace electronice de comunicare
    • punerea cu bună ştiinţă la dispoziţie de către agenţii economici a spaţiilor, bunurilor sau serviciilor proprii în vederea valorificării ilegale de către o altă persoană fizică sau juridică a operelor
    • comercializarea, închirierea, schimbul, transmiterea cu titlu gratuit, exportarea, depozitarea exemplarelor de opere fără marcajele de control şi fără deţinerea, la momentul controlului, a contractelor de autor încheiate cu titularii de drepturi asupra lor
    • eludarea mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, precum şi înlăturarea sau schimbarea informaţiei privind administrarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, indiferent de faptul dacă au fost încălcate aceste drepturi

    Răspunderea penală survine în cazurile cînd valoarea drepturilor violate  depăşeşte suma de 50.000 lei:

    • amendă de la 800 la 5.000 de unităţi convenţionale (16.000 – 100.000 lei) aplicată persoanei fizice.
    • amendă de la 2.000 la 10.000 de unităţi convenţionale (40.000 – 200.000 lei) aplicată persoanei cu funcţie de răspundere
    • muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore
    • închisoare de la 3 – 5 ani
    • privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani sau cu lichidarea ei

    Protecţia la frontieră a drepturilor - este asigurată de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova. 

  • Transmiterea drepturilor

    Autorii sau alţi titulari ai dreptului de autor pot transmite prin contract de cesiune, drepturile patrimoniale exclusive, precum şi dreptul la remuneraţie de autor. În urma unei asemenea cesiuni, titular de drepturi devine cesionarul.

    În cazul în care prezenta lege nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive pot fi transmise, de asemenea, prin acordarea de licenţe exclusive sau neexclusive. Dacă în contractul de licenţă nu se stipulează expres că licenţa este exclusivă, aceasta se consideră neexclusivă.

    Licenţa exclusivă prevede transmiterea dreptului de valorificare a operei în limitele stabilite de această licenţă numai licenţiatului. Licenţiatul, de asemenea, are dreptul, în limitele stabilite de licenţă, să permită sau să interzică valorificarea operei de către alte persoane.

    În cazul unei licenţe neexclusive, licenţiatul poate, în limitele stabilite de această licenţă, valorifica opera ca şi persoanele care au obţinut dreptul de valorificare a acesteia. Licenţiatul nu are dreptul să permită sau să interzică valorificarea operei de către alte persoane.

    Transmiterea drepturilor patrimoniale prin contracte de autor

    • contract de cesiune
    • contract de licenţă: 
      • licenţă exclusivă
      • licenţă neexclusivă

    Condiţiile şi forma contractului:

    • Forma scrisă
    • Modul de valorificare (dreptul concret care este transmis)
    • Termenul de valabilitate
    • Teritoriul
    • Cuantumul remuneraţiei
    • Condiţiile şi termenul de plată a remuneraţiei
    • Alte clauze 
  • Evaluarea DAC

    În economia de piaţă, evaluarea este o condiţie imanentă a încadrării proprietăţii intelectuale în circuitul economic. Oportunitatea evaluării PI derivă din faptul că aceasta în ultimele decenii s-a transformat într-un sector decisiv al creșterii economice și segment extrem de important al pieţelor naţionale şi mondiale.

    Necesitatea evaluării proprietăţii intelectuale se manifestă într-o diversitate impresionantă de scopuri în care, de obicei, se utilizează rezultatele ei. Acestea provin din activitatea economică curentă de eficientizare a utilizării resurselor intelectuale şi se divizează în două categorii: cauzate de necesitatea raportării financiare şi menite să faciliteze încorporarea proprietăţii intelectuale în circuitul economic. Vom menţiona cele mai importante scopuri ale evaluării proprietăţii intelectuale:

    • comercializarea OPI prin intermediul modalităţilor de cesiune şi licenţiere, dar şi în cadrul înstrăinării businessului in corpore;
    • integrarea OPI în circuitul economic în cadrul întreprinderii-titular şi gestionarea acestora în condiţiile şi prin instrumentele economiei de piaţă;
    • determinarea eficienţei proiectelor investiţionale în cadrul cărora sunt încorporate OPI;
    • includerea OPI în capitalurile sociale ale societăţilor comerciale cu stabilirea cotelor patrimoniale echivalente valorii obiectelor respective;
    • evidenţa contabilă a OPI cu încadrarea valorii acestora în bilanţurile contabile ale societăţilor comerciale;
    • stabilirea cotelor de impozitare a venitului provenit din proprietatea intelectuală în calitate de elemente patrimoniale sau surse de venit supuse impozitării;
    • estimarea cuantumului prejudiciilor cauzate de utilizarea ilicită a OPI;
    • utilizarea proprietăţii intelectuale în calitate de garanţie în cazul gajării în vederea obţinerii unor credite bancare;
    • asigurarea OPI sau a patrimoniului ce include asemenea obiecte;
    • fuziunea, divizarea, separarea, lichidarea, falimentarea, reorganizarea întreprinderilor ce dispun de portofolii de OPI;
    • privatizarea întreprinderilor deţinătoare de brevete de invenţie, mărci şi alte OPI.

    Evaluarea proprietăţii intelectuale operează cu mai multe tipuri de valoare, dintre care cele mai frecvent utilizate sunt: valoarea de bilanţ; valoarea iniţială; valoarea de piaţă; valoarea investiţională; valoarea de lichidare; valoarea de asigurare; valoarea fiscală; valoarea de înlocuire; valoarea reproducerii obiectului supus evaluării; valoarea contractuală. Multiplicitatea scopurilor evaluării şi a tipurilor de obiecte ale proprietăţii intelectuale, în mare măsură, determină diversitatea tipurilor de valoare. Printre cele mai frecvent utilizate dintre acestea se numără valoarea de bilanţ şi cea de piaţă.

    Metodele evaluării proprietăţii intelectuale reprezintă o diversitate extrem de largă a expresiilor concrete ale modalităţilor şi tehnicilor de calcul ce se aplică în practica de evaluare. Cele mai frecvente metode de evaluare a PI utilizate în practica de evaluare şi reflectate în literatura de specialitate sunt:

    • Metoda costurilor creării constă în însumarea tuturor cheltuielilor istorice privind crearea, protecţia, promovarea, implementarea, soluţionarea litigiilor aferente obiectului supus evaluării pentru toată perioada anterioară evaluării cu actualizarea acestora la data evaluării. Include costurile salariale, amortizarea, consumurile de materii prime, de construcţie a prototipurilor, testării, certificării, taxele de protecţie, lansare, reclamă, cheltuieli generale de administrare etc. Metoda se aplică în lipsa informaţiilor privind costurile comparative şi efectele aplicării ulterioare a obiectului.
    • Metoda restaurării costurilor presupune însumarea costurilor efective necesare creării unui activ similar (copiei) celui evaluat. De regulă, se aplică în lipsa unei evidenţe adecvate a costurilor aferente creării.
    • Metoda costurilor de înlocuire ia în consideraţie cheltuielile creării unui activ cu o utilitate similară sau apropiată de cea a activului supus evaluării. Se aplică în achiziţionarea unor active imateriale, preţul cărora nu trebuie să depăşească valoarea obiectului analog.
    • Metoda analizei comparative a vânzărilor se întemeiază pe selectarea unor tranzacţii cu obiecte asemănătoare, efectuate în condiţii de transparenţă, ce dispun de aceeaşi utilitate prin confruntarea proprietăţilor acestora cu cele ale obiectului ce urmează a fi evaluat. Foarte important în acest caz este alegerea unor parametri de comparaţie veridici şi a ponderii corecte a fiecăruia în valoarea obiectelor.
    • Metoda scutirii de redevenţe pleacă de la premisa că întreprinderea ce cumpără un activ ar fi scutită de achitarea plăţii pentru licenţierea unui obiect similar.
    • Metoda profitului suplimentar ia în calcul profiturile generate de aplicarea obiectului supus evaluării.

    Preferinţele de selectare a metodelor ce se propun a fi aplicate în evaluarea unui obiect concret al proprietăţii intelectuale sunt diferite, în funcţie de scopurile evaluării şi informaţiile de ordin tehnologic şi economic disponibile referitor la elaborarea şi valorificarea obiectului în cauză.

    Specificul evaluării operelor de artă constă în imposibilitatea aplicării costurilor creării și caracterul limitat, în cazul unor obiecte (exemplu operele de artă plastică), al utilizării eventualelor profituri/venituri ce pot fi generate de obiectele în cauză.